Bibilicile denumite si picherite, sunt originare din Africa Occidentala, este o rasa grea care ajunge la greutatea de 5 kg. Bibilicile (sau picheritele) sunt rude apropiate cu gainile, curcile si prepelitele.Bibilicile sunt apreciate nu numai pentru carnea gustoasa cat si pentru proprietatile curative ale carnii si oualor.
Carnea bibilicilor intareste imunitatea oaselor si curata singele, afirma medicii. In comparatie cu gainile sau alte pasari, bibilicile sunt cu mult mai rezistente la boli sau la paraziti de tot genul. Ouale de bibilica sunt de culoare sur-deschis, mai mici decat cele de gaina si cantaresc 43-48 grame.
Au o forma de para, cu coaja groasa si rezistenta. Rezista la transportare pe distante mari si isi pastreaza calitatile gustative timp de jumatate de an, daca sunt pastrate la temperatura de 0…+10 grade C, contin vitamina A, nu provoaca reactii alergice atat la copii, cat si la maturi. Un ou contine atitea calorii, cit patru oua de gaina. Bibilicile incep sa se oua la varsta de sase luni. Timp de un sezon o femela face 100-150 de oua.
Bibilicile sunt crescute si hranite in mare parte ca si puisorii de gaina.
De regula o bibilica de carne la trei luni, cantareste – intre2 kg si 2.5 kg, iar la cinci luni - 4 kg.
Bibilicile sunt tinute in familii - cate patru femele la un mascul. Tineretul poate fi deosebit dupa genuri la varsta de cinci luni. Masculii au capul mai mare si penele mai albe. De regula, circa 40 la suta din toata populatia sunt femele.
Bibilicile sunt o prezenta exotica in majoritatea gospodariilor si multi prefera sa nu le creasca pentru ca zboara, sunt galagioase si au o greutate mica, dar exista si multi altii care le cresc din diferite motive!
Primul motiv pentru care oamenii le cresc este ca bibilicile sunt excelenti supraveghetori, facand o buna paza gospodarariilor, dand alarma cand apare un intrus (animal sau pasare de prada). Batranii spun ca acolo unde cresc bibilici nu exista sobolani.
In al doilea rand bibilicile sunt crescute pentru oua si pentru carnea lor hranitoare. Bibilicile au perioade scurte de ouat in timpul anului, insa micile lor oua sunt mult mai delicate la gust decat ouale de gaina. Carnea de bibilica este mai inchisa la culoare si mai gustoasa decat cea de pui, asemanatoare cu carnea de vanat (fazan, prepelita), cu mai putina grasime si cu un colesterol mai mic, fiind considerata o delicatesa in Europa si in unele restaurante la moda de la americani, unde numarul fermelor mici de bibilici au ajuns la 14000.
La noi in tara se cresc bibilici din rasa comuna dar mai sunt crescute bibilici din rasa de carne. Bibilicile din rasa comuna ajung la o greutate medie de 1.0 Kg – 1.5 Kg. Bibilicile din rasa de carne ajung la o greutate medie de 2.5 Kg – 3.5 Kg, chiar 4 Kg in cazul masculilor. Fiind grele nu zboara, nici macar nu se chinuie sa dea din aripi.
Al treilea motiv pentru a avea bibilici este ca aceastea sunt crescute natural si au libertate mare de miscare. Sunt blande si impart cuibarele cu gainile. Aceste pasari se intretin foarte usor si sunt libere de boli aviare, suparatoare pentru majoritatea fermierilor. Gunoiul de bibilici este bogat in substante nutritive putand fi compostat si utilizat in gradina.
Al patrulea motiv de a creste bibilici este faptul ca ne scapa plantele din gradina de daunatori si insecte (capuse, gandaci, purici, lacuste, greieri, serpi). Ele sunt o optiune ecologica de a controla populatia insectelor
daunatoare.Al cincilea motiv de a creste bibilici il reprezinta penajul lor frumos care variaza de la gri la violet si albastru. Sunt pasari foarte curioase si distractive si atrag toate privirile si zambetele noastre.
Descriere fizica
Bibilica (Numida meleagris) are un cioc mare, rosu la baza si alb in varf. Masoara 50-75 centimetri lungime, iar lungimea aripilor atinge aproape un metru. Corpul este rotund, gatul lung, coada scurta si capul subtire.
Penajul este aproape negru, cu multe pete mici albe, iar pe aripi aceste pete devin lungi, ca niste bare. Gatul este de culoare gri-negru, capul are pielea albastra.
Puii de bibilica au un model asemanator al penajului, insa culoarea este gri-maronie. Exista o multime de subspecii de bibilica si fiecare difera prin marime, modelul penajului si cap. Speciile domesticite sunt si mai variate, existand chiar bibilici albe, gri si baltate.
Comportament si personalitate
Bibilica este relativ sociabila, o pasare gregara, in special iarna cand se aduna pentru a se incalzi. Se cocoteaza in copaci si prefera sa mearga decat sa zboare. Va zbura doar atunci cand se simte amenintata.
Ingrijire si hrana
Bibilica mananca seminte, insecte, rozatoare, melci, reptile, cereale, fructe si flori.
Conditii de viata
In salbaticie, bibilica prefera campiile uscate, savane cu copaci si poate fi gasita deseori pe terenurile agricole , parcuri si gradini suburbane.
Bibilica evita mediul de viata dens ca padurile sau mlastinile. Aceasta pasare a fost introdusa cu succes in multe regiuni ale lumii: Yemen, Franta, Australia, Brazilia, Romania
Reproducere
Bibilica este o pasare monogama, iar comportamentul de curtare implica angajarea masculilor in lupte agresive, chiar pana la moarte, doar pentru a impresiona femelele. Cuibul este facut dintr-o sapatura in pamant , de obicei in iarba deasa. Ouale de forma ovala variaza in culoare de la alb la crem si unele au pete maronii. In general, bibilica depune 6-15 oua ce vor fi incubate timp de 25-30 zile.
Masculii vor avea grija de pui timp de 10-14 zile pana cand femela bibilica isi revine dupa perioada de incubatie. Puii de bibilica vor depinde de parinti timp de 50-75 de zile, insa vor ramane alaturi de grup pana la urmatorul sezon de imperechere.
Bibilicile se cresc in special pentru carnea lor de calitate superioara, fiind asemănătoare ca gust cu carnea de fazan si potârniche. Greutatea corporala a bibilicilor adulte este de 1,5—2 kg, femelele înregistrând greutăţi ceva mai mari decât masculii. Producţia anuală de ouă este 60—90 buc. întreţinute in condiţii corespunzătoare, ele pot atinge până la 120 oua anual, greutatea medie a ouălor este de 45 g, cu coaja pigmentata si presărată fin cu pete maro.
Ouăle de bibilica au un gust plăcut, insă procentual coaja este in cantitate mai mare decât la celelalte specii de păsări domestice, atingând 16% din greutatea oului. In general bibilicile sunt rezistente la intemperii, pretenţioase la suprafeţe mari de teren, iar creşterea lor este rentabila daca poate fi făcută pe spatii întinse, pretindu-se deci la creşterea extensiva.
In ultimul timp insa s-a dovedit ca poate fi crescută si in sisteme intensive cu rezultate excepţionale, in special pentru producerea puilor broiler. Bibilicile cad cloşti de regula mai târziu si de cele mai multe ori nu clocesc din cauza caracterului lor sperios, această deficientă este rezolvata prin incubarea artificială. La ecloziune puii sunt vioi si in primele 5—6 săptămâni au sensibilitate la frig si umezeala.
Bibilicile depun ouă la locuri ascunse, aşa incit recoltarea lor este destul de grea, in acest scop fiind necesare masuri speciale. De asemenea prin sunetele puternice si stridente pe care le produc, bibilicile nu sunt totdeauna dorite de crescători.
Dimorfismul sexual fiind slab dezvoltat este nevoie ca toamna la completarea loturilor să lucreze un personal cu practică pentru a se păstra proporţionalitatea sexelor in efectivul respectiv. Nu este rentabil sa fie întreţinute bibilicile in acelaşi loc cu alte specii de pasări domestice, deoarece ele alungă pa acestea din urmă de la hrană. Bibilica este o pasăre frumoasa ca aspect exterior, cu forme corporale caracteristice. Capul este scurt si larg, ciocul puternic si curbat fiind de culoarea cornului.
Extremitatea superioara a gâtului este golaşă, fiind acoperită cu piele de culoare albăstruie si foarte subţire, cu pene păroase. Gâtul este lung si subţire, foarte mobil, extremitatea inferioara a gâtului este bine acoperita cu lanţete. Trunchiul este in general scurt, pieptul este puţin voluminos dar bine rotunjit. Spinarea dreapta este înclinată dinainte înapoi, iar coada este purtata jos, cu penele din mijloc mai lungi, decât cele de pe margine.
Aripile sunt lungi strânse de trunchi, iar picioarele relativ scurte cu fluierele cenuşiii. Pielea pe corp este alba. La varietatea cenuşie penele au fond gri-albăstrui, cu un desen perlat alb-strălucitor, foarte regulat repartizat. La varietatea alba fondul este alb-mat si perlele sunt de culoare alb-strălucitor.
DURATA DE VIAŢĂ
Trăiesc aproximativ 10-15 ani.
